Iqra! – A spus Ingerul Gibrail!

Iqra! – A spus Ingerul Gibrail!

"Daca am fi trimis Noi acest Coran unui munte, l-ai fi vazut tu umilindu-se si despicandu-se de frica lui Allah. Si aceste pilde le dam noi oamenilor pentru ca ei sa cugete " - Coranul, (Sura Al Hasr : 21)

Centrul misticii islamice este reprezentat de Calatoria extatica nocturna ( Mi'raj in araba), pe care Muhammad o savarseste imediat dupa moartea Khadigei, pentru a demonstra necredinciosilor autenticitatea chemarii sale profetice. Cu alte cuvinte, profetul arabilor trebuie sa se conformeze traditiei religioase semitice ilustrata de Moise, Enoch, Daniel si altii, care au calatorit in Ceruri in timpul vietii pentru a-l intalni pe Dumnezeu si a primi astfel Cartea Revelatiei Divine.Evenimentul este plasat de Traditii undeva intre anii 617-619 d. Hr. Atunci, in timpul somnului, Muhammad a intreprins o calatorie extatica, calare pe Buraq, un animal mitic inaripat. In timpul acestei experiente spirituale, Profetul a calatorit intr-o singura noapte din Mecca la Templul lui Solomon din Ierusalim, de unde Muhammad ascensioneaza prin cele 7 Ceruri spre "Prezenta lui Dumnezeu". Calatoria este atemporala, ulciorul pe care Profetul l-a rasturnat accidental la plecare nu-si golise continutul de apa cand Muhammad s-a intors in incapere.

Calatoria extatica a fost precedata de revelatia Coranului, petrecuta pe cand Muhammad avea varsta de 40 de ani. Misiunea sa profetica s-a declansat in decursul uneia dintre sesiunile de rugaciuni si meditatii dintr-o pestera in apropiere de Mecca. Atunci, lui Muhammad i se arata insasi Arhanghelul Gabriel (Gibrail in araba) din traditia religioasa iudeo-crestina. Gibrail l-a trezit din somn, venind la el cu o carte in maini, poruncindu-i - Iqra! (Citeste, Recita cu glas tare - in dialectul arab din Hejaz). Cum Muhammad era coplesit de aparitie, scuzandu-se ca este analfabet, Ingerul i-a repetat de patru ori indemnul divin de a citi in numele lui Allah Atotcreatorul, Profetul citind instantaneu cu voce tare. "Apoi m-am trezit, si eram ca si cum cineva ar fi scris in inima mea", aminteste Muhammad in Coran. Cartea sfanta a Islamului este sursa primordiala al legii religioase, Sharia, care cuprinde toate aspectele umane. Conform istoricului Yves Thoraval, Coranul ese centrat pe celebrarea unicitatii lui Dumnezeu, a actiunilor sale si a supunerii oamenilor fata de vointa divina, precum si pe amintirea misiunii Profetului

Monoteismul absolut

Monoteism absolut

Centrul religios era templul Ka'aba, unde idolatria era omniprezenta prin cele 360 de statui care infatisau zeitati, spirite si demoni. Pe langa acest fond religios local, Arabia adapostea si unele triburi trecute la crestinism sau la iudaism. Unii cercetatori istorici sau biografi considera ca, in felul acesta, este posibil ca Muhammad sa fi luat contact cu invataturi din Tora sau Evangheliile crestine. Ei isi bazeaza supozitiile pe baza faptului ca la inceputul predicilor sale prin desert, Muhammad cheama pe toti detinatorii Scripturilor, evrei si crestini deopotriva, sa autentifice mesajul si predicile sale. Proclamand deschis ca "Nu exista alt Dumnezeu in afara lui Dumnezeu!", Muhammad nu dorea neaparat sa infiinteze o noua religie, pe cat vroia sa-i "trezeasca " pe semenii sai arabi, sa-i convinga ca trebuie sa-l venereze pe Allah, singurul creator al Cerului si Pamantului. Acelasi mesaj l-a propavaduit fara prea mare succes si primelor comunitati de evrei si crestini cu care a intrat in contact, militand pentru un monoteism sobru si absolut, fara intermediari, sfinti, iluminati sau lideri spirituali care sa mijloceasca intre om si Dumnezeul sau. Nu a facut minuni, nu a pretins miracole, nu a cerut jertfe, bani sau rugaciuni pentru sine. A fost un profet simplu in acceptiunea completa a termenului.

Monoteism absolut

"In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator, Lauda lui Allah, al lumilor Stapanitor, Cel Milostiv, Indurator, In Ziua de Apoi Stapanul Carmuitor, Pe Tine Te adoram , La Tine cerem ajutor, Pe drumul drept Tu fii-ne Calauzitor, Drumul celor cu care fost-ai Tu daruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai maniat, nici al ratacitilor." - Coranul, (Sura Al Fatiha: 1-7)

La acea vreme, fondul religios al locuitorilor din Peninsula Arabica era unul preponderent politeist.Ilustrul istoric Mircea Eliade, alaturi de alti cercetatori in istoria religiilor, este de parere ca triburile arabe aveau o credinta pre-islamica asemanatoare cu religia populara din Palestina. Astfel, panteonul arab era populat de o serie de zeitati locale precum Bethel, Harambethel, zeitele Anat, Uzza, Manat si un zeu obscur al vegetatiei. Intermediar intre lumea oamenilor si ce a zeilor era Kahin-ul, un vrajitor sau ghicitor cu atribute samanice, care intra in starea de transa pentru a fi stapanit de un Djinn (spirit al desertului), cu ajutorul caruia prezicea viitorul. Pentru musulmani, perioada de dinaintea Islamului este denumita Jahiliya (Ignoranta). Femeile nu aveau atunci niciun drept de mostenire sau proprietate, mai grav este ca nasterea unei fete era considerata in general o nenorocire, practica ingroparii de vii a fetitelor fiind foarte raspandita inaintea adoptarii Islamului si inainte ca Muhammad sa o interzica cu desavarsire.

Muhammad – Profetul lui Allah, profetul sabiei

Muhammad – Profetul lui Allah, profetul sabiei

Khadige a avut un loc important in sufletul Profetului, deoarece l-a incurajat mereu in cautarile sale religioase. Muhammad nu a avut alta sotie cat timp a trait Khadige, care i-a daruit 7 copii (trei dintre ei murind la varsta frageda). Conform traditiei musulmane, niciuna dintre cele 9 sotii ale lui Muhhamad, care i-au succedat Khadigei, nu s-a apropiat atat de mult de inima Profetului. Desi nu a fost si nu este considerat de catre credinciosii sai o fiinta divina, precum cred crestinii despre Iisus Christos sau budistii despre Buddha Sakyamuni, Muhammad este, in acceptiunea musulmanilor, o fiinta umana cu comportament exemplar, dar lipsita de vreun atribut dumnezeiesc. Pentru musulmani, ramane cel mai mare si iubit om care a trait vreodata, nu doar pentru revelarea Coranului si fondarea Islamului, ci si pentru calitatile sale moral-spirituale pentru care este onorat si astazi. Conform acelorasi traditii Hadith, Muhammad nu s-a razbunat niciodata, nu s-a infuriat din motive personale, nu a lovit niciodata o femeie, nu a mintit sau a tradat pe cineva, si-a respectat mereu toate promisiunile.

Muhammad – Profetul lui Allah, profetul sabiei

Conform multor istorici, Muhammad a excelat in mai multe directii, comparativ cu alte mari personalitati ale istoriei iniversale. O descriere in acest sens este facuta de istoricul Michael H. Hart in prestigioasa sa lucrare -"Cei 100 - O ierarhizare a celor mai influente personalitati din istorie" :"Decizia mea de a-l pune pe Muhammad pe primul loc al clasamentului celor mai influente personalitati i-ar putea surprinde pe unii cititori si ar putea fi atacata de catre altii. Insa el a fost singura personalitate din istorie care a excelat deopotriva in planul religios, politic, social si militar".                                                                                         Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah asupra sa, dupa cum spun de fiecare data musulmanii cand se refera la numele profetului lor), are o prima parte a biografiei invaluita in ceata. Datele despre copilaria si adolescenta Celui Laudat (acesta este sensul cuvantului Muhammad in limba araba), ne parvin in primul rand din Coran, restul de fapte si informatii povenind din Hadith (Traditiile orale). Se stie ca fiul lui Abdallah din clanul Quraysitilor care se ocupau cu negustoria, s-a nascut in preajma anului 570, dupa moartea violenta a tatalui sau. Micul Muhammad ramane orfan si de mama la frageda varsta de 6 ani, fiind crescut apoi de bunicul sau. La scurt timp, Muhammad este infiat si crescut de Abu Talib, unchiul sau dupa mama. In prima parte a tineretii, viitorul profet a fost nevoit sa devina pastor de oi si capre, spre a se putea intretine. La varsta de 25 de ani, printr-o conjunctura favorabila, intra in slujba unei vaduve bogate, cu 15 ani mai mare decat el, denumita Khadige. Ajunge in scurt timp conducator al caravanelor vaduvei care faceau comert in Siria. Cucerita de caracterul integru si de forta interioara a tanarului, Khadige, care pana atunci respinsese numerosi pretendenti bogati la casatorie, accepta sa-i devina sotie. In traditiile islamice, lui Khadige i se acorda un respect deosebit, deoarece este prima fiinta convertita la Islam, musulmanii pastrand-o si astazi in suflete ca pe una dintre cele "patru femei pure" ale Islamului, alaturi de Fecioara Maria, mama lui Iisus Christos, Fatima, una din ficele profetului si fiica faraonului care l-a salvat pe micul Moise din apele involburate ale Nilului.

Muhammad – Profetul lui Allah, profetul sabiei

Muhammad – Profetul lui Allah, profetul sabiei

Acum aproape 1.430 de ani, in clanul hasemit al arabilor Quraysiti din Mecca, se nastea un copil ale carui viziuni si profetii guverneaza si astazi peste crezul religios a miliarde de oameni. Destinul si menirea sa aveau sa fie unice si nemaivazute. El a fost Muhammad, ultimul dintr-o insiruire de profeti semiti precum Moise, Solomon, David sau Iisus. Pentru musulmani, profetul Islamului este, inainte de toate, omul ales de Allah “sa avertizeze” si sa transmita revelatiile sale omenirii, autentificand astfel mesajul initial al lui Avraam.

Un simplu cioban analfabet?

"A venit la voi un trimis chiar dintre voi, caruia-i sunt grele necazurile ce va lovesc, care este plin de grija pentru voi, iar cu dreptcredinciosii este el milostiv si indurator" - Coranul, (Sura At Tawba: 128)

Destinul ultimului mare profet al omeniri nu parea sa prefigureze dimensiunea social-spirituala pe care o va deschide umanitatii cel care la prima vedere parea a fi un doar pastor aparut in anonimatul total al Desertului Arabiei. Cu toata originea sa sociala modesta, copilul nascut in cort avea sa schimbe, la propriu, lumea. Lider suprem, personalitate geniala, profet inspirat de Dumnezeu, conducator providential, razboinic redutabil, cap de familie ireprosabil, Muhammad a fost caracterizat in fel si chip de istorici, analisti politici, psihologi sau credinciosi musulmani, fara ca cineva sa se aproprie cu adevarat de personalitatea covarsitoare a celui care a fondat Islamul, una dintre cele mai mari si mai interesante religii revelate vreodata omenirii.

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Moartea Profetului şi disputa dintre Omar şi Abu Bakr (Ibn Ishaq)

”După cele povestite de Al-Zuhri lui Sa’id ibn al-Musayyib din neamul Abu Hurayra aflăm că:

Atunci când Porfetul a murit, Umar a mers la moschee şi a spus: „Unii dintre necredincioşi vor spune că Profetul a murit, dar, în numele lui Dumnezeu, el s-a dus să-L întâlnească pe Atotputernicul aşa cum s-a ascuns vederii (în muntele Sinai) celor din neamul său timp de 40 de zile. În numele lui Dumnezeu, Profetul se va întoarce printre noi aşa cum Moise s-a reîntors şi va tăia mâinile şi picioarele acelora care au spus că el ar fi murit.” Când Abu Bakr a auzit ce se întâmplase, a venit la uşa moscheii în timp ce Umar vorbea astfel celor adunaţi acolo. Nu s-a oprit să-l asculte, ci a mers drept în iatacul Aishei, unde se afla Profetul, care zăcea acoperit cu o mantie yemenită. Văzându-l i-a dezvelit faţa, l-a sărutat spunându-i: „eşti mai drag inimii mele decât îmi sunt mama şi tata. Ai gustat din moartea pe care Domnul a trimis-o, dar o a doua moarte nu te va mai lua.”

Apoi a întins la loc mantia peste faţa Profetului şi a ieşit. Pentru că Umar le vorbea în continuare celor din moschee, Abu Bakr i-a spus: „Încet, Umar, nu mai vorbi.” Dar Umar nu ia dat ascultare şi a continuat să vorbească, iar când Abu-Bakr a văzut că nu vrea să se oprească, s-a dus lângă el şi a început să le vorbească oamenilor. Aceştia l-au lăsat pe Umar şi s-au strâns în jurul lui să-l asculte. Mulţumindu-i Domnului mai întâi, Abu Bakr le-a vorbit astfel celor din jurul lui: „Voi, oameni, dacă îl veneraţi pe Mahomed, atunci trebuie să aflaţi că Mahomed a murit; trebuie să-l veneraţi pe Domnul, căci doar el este nemuritor şi etern.” Apoi a recitat următorul verset: „Mahomed nu e altceva decât un Apostol, la fel cum au fost ceilalţi Apostoli înaintea lui. Dacă el ar muri sau dacă ar fi ucis, v-aţi întoarce faţa de la el? Cel care cred în moartea lui păcătuieşte în ochii Domnului şi Domnul îi va răsplăti pe cei care sunt credincioşi” (Coranul (3:144). În numele Domnului, nimeni dintre cei de acolo nu ştia despre acel verset până când Abu Bakr nu l-a recitat în acea zi. Oamenii au început să  repete îndată ce l-au auzit. Umar spuse: „In Numele Domnului, când l-am auzit pe Abu Bakr spunând aceste versuri, mi-a fugit pământul de sub picioare şi am căzut la pământ, dându-mi seama că, într-adevăr Profetul murise.”

apud F. E. Peters,Mahomed şi originile Islamului,244-245.

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Întoarcerea lui Muhammad la Mecca (Ibn Ishaq).

”Trimisul poruncise pregătiri pentru o incursiune în scop de prădare, iar Abu Bakr tocmai venise să-şi vadă fata (care era şi soţia lui Muhammad) Aisha în timp ce ea îi muta unele din lucrurile Apostolului. El a întrebat-o dacă Trimisul îi poruncise să pregătească totul, iar ea i-a confirmat zicându-i că ar face bine să procedeze şi el la fel. Totuşi, ea i-a spus că nu ştie unde merg trupele. Mai târziu Muhammad i-a informat pe oameni că el era în drum spre Mecca şi le-a ordonat să înceapă şi ei pregătirile. El a spus: „O, Doamne, ia-le urechile şi ochii qurayshiţilor astfel încât să-i luăm prin surprindere pe pământul lor,” iar oamenii s-au pregătit de noua incursiune. […]

După ce mulţimea s-a potolit, Trimisul Domnului a intrat în Mecca şi s-a dus direct la altar, pe care l-a înconjurat de şapte ori călare pe cămila sa, atingând Piatra Neagră cu toiagul pe care-l avea în mână. După ce a făcut acest lucru, el i-a poruncit lui Uthman ibn Talha să-i înmâneze cheile de la Kaaba şi, după ce a deschis uşa, a intrat. […] Profetul a intrat în Mecca în ziua biruinţei şi a găsit acolo 360 de idoli pe care Iblis (sau Satana) îi întărise cu plumb. Trimisul Domnului s-a dus lângă ei, aţintindu-i cu toiagul, a spus: „Adevărul a ieşit la lumină, iar neadevărul s-a sfârşit” (Coranul 17:81). Apoi a arătat cu toiagul înspre ei şi idolii au căzut unul peste altul şi s-au sfărâmat. […]

Pentru a-şi hotărî atitudinea faţă de islam, arabii aşteptau să vadă ce s-a întâmplat cu neamul qurayshiţilor şi cu Apostolul. Pentru că qurayshiţii erau conducătorii şi călăuzitorii oamenilor, poporul sfântului templu (din Mecca) şi adevăratul neam al lui Ismael, fiu al lui Avraam; iar arabii cei puternici nu contestau asta. Qurayshiţii erau cei care declaraseră război Trimisului şi i se împotriviseră lui. Când Mecca a fost ocupată, iar qurayshiţii deveniseră supuşii lui, şi el îi îngenunchease în faţa islamului, iar arabii au ştiut că nu pot lupta împotriva Trimisului şi nici nu pot să-i arate duşmănie, ei au intrat în religia Domnului „în grămezi,” după cum spune Domnul, venind către el din toate direcţiile […]”

 apud F.E. Peters, Mahomed şi originile Islamului, p. 226.

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Cronica lui Tabari (838-923)

Despre bătălia de la Badr

”Profetul îşi stimula întotdeauna soldaţii. Un om din Ancâr, numit Omair, fiul lui Hammâm, avea în mână câteva curmale, pe care le mânca sub privirea Profetului. Acesta, îmboldindu-i pe soldaţi zise: “Nu vă trebuie, pentru a ajunge în Paradis, decât să găsiţi martiriul.” Omair, auzind vorbele acestea, zvârli curmalele spunând: “Dacă este aşa, sunt sătul de curmale până când intru în paradis.” Îşi scoase sabia, se aruncă în rândurile duşmanilor, lovi şi omorî mai mulţi dintre aceştia şi fu, la rândul său, ucis.”

Despre omorârea lui Ka’ab, fiul lui Aschraf

”În aceeaşi zi de întâi a lunii rabî’a Profetul trimise pe cineva să-l omoare pe Ka’ab, fiul lui Aschraf, din partea căruia suportase mai multe injurii […] într-o zi, pe când se afla în mijlocul însoţitorilor săi şi se vorbea de Ka’ab, fiul lui Aschraf, Profetul se plânse de acesta şi spuse: “Cine-şi va da viaţa lui Dumnezeu şi-l va omorî pe omul acesta?” Unul din Ancâr, numit Mohamed, fiul lui Maslama, spus: “Eu mă voi duce şi-l voi ucide, o, apostol al lui Dumnezeu!” Profetul îi mulţumi cu vioiciune.

<După ce l-au omorât pe Ka’ab şi pe soţia acestuia, trimişii revin la Profet>

Mijea de ziuă atunci când intrară în oraş. Îl găsiră pe Profet ocupat cu rugăciunea şi-i dădură seamă de ceea ce tocmai înfăptuiseră. Profetul a fost foarte fericit, îi aduse mulţumiri lui Dumnezeu şi le mulţumi.”

Despre bătălia de la O’hod

”După aceea Profetul le spune însoţitorilor săi: “Veniţi, sunt deasupra noastră.” El vru să urce muntele, dar greutatea celor două puternice cuirase îl împiedica să meargă. Exista acolo, pe munte, o piatră pe care voia să se aşeze. Tal’ha, fiul lui Abdallah, îl ajută punând picioarele Profetului pe ceafa sa şi ridicându-l astfel până la piatră, pe care acesta se aşeză. Profetul îi zise: “Tocmai te-ai făcut demn de paradis.” Abu Sofyân, zărindu-l, îi strigă:” Zi pentru zi!” adică: aţi avut victoria la Bedr, noi la O’hod. Profetul îi replică: “Nu-i acelaşi lucru. Morţii voştri sunt în infern, iar ai noştri în paradis […]” Dumnezeu trimise din cer nişte îngeri pentru a umple de groază inimile necredincioşilor. Cu excepţia zilei de la Bedr, îngerii n-au luptat niciodată.”

Jean Flori, Război sfânt, jihad, cruciadă. Chişinău: Cartier,2003, 264-266.

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Muhammad şi problema djihadului.

Coranul:

IX. 28. O, drept-credincioşilor, idolatrii sunt necuraţi, deci după acest an nu au voie să se apropie de sanctuarul cel sfânt […]

29. Luptaţi-vă împotriva celor ce nu cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, care nu interzic ceea ce Dumnezeu şi trimisul Său au interzis, împotriva acelora dintre oamenii Cărţii care nu mărturisesc credinţa adevărată. Luptaţi-vă împotriva lor până când vor da tributul din mâinile lor şi se vor supune.

30. Evreii spun “Esra este fiul lui Dumnezeu” şi creştinii spun “Messia este fiul lui Dumnezeu!” Acestea sunt cuvintele din gurile lor, ele se aseamănă cu cele ale necredincioşilor de altădată. Să-i bată Dumnezeu! […]

31. Ei şi-au luat drept stăpâni mai mult pe rabinii şi pe călugării lor decât pe Dumnezeu şi pe Messia, fiul Mariei; şi totuşi lor li s-a poruncit să venereze un singur Dumnezeu; nu este Dumnezeu afară de El. Departe de gloria lui (să fie) divinităţile idolatrilor!

32. Ei voiesc să stingă lumina lui Dumnezeu cu gurile lor; însă Dumnezeu nu voieşte nimic altceva decât să împlinească lumina Sa, în pofida infidelilor.

33. El este cel care a trimis pe trimisul Său cu îndrumarea şi cu legea adevărată, ca să o ridice deasupra tuturor celorlalte, în pofida idolatrilor.

34. O, dreptcredincioşilor, mulţi dintre rabini şi călugări mănâncă averea oamenilor degeaba, şi-i amăgesc de la drumul lui Dumnezeu. Iar celor care strâng aur şi argint şi nu-l dau pentru drumul lui Dumnezeu, acelora vesteşte-le o pedeapsă dureroasă.

35. In ziua când focul Gheenei va fi aprins deasupra capetelor lor, vor fi înfieraţi cu acest aur şi argint pe frunţile, pe laturile şi pe spatele lor, şi li se va spune: “Iată ce aţi agonisit pentru voi înşivă. Gustaţi ceea ce aţi strâns.” […]

69. Dumnezeu a îngăduit focul Gheenei pentru cei făţarnici şi pentru cele făţarnice; în veci vor petrece acolo. Aceasta le este soarta destinată. Dumnezeu i-a blestemat şi pentru ei este pedeapsa veşnică. […]

73. Dumnezeu a promis dreptcredincioşilor, bărbaţi şi femei, grădinile unde curg râuri; acolo vor petrece pe vecie, vor avea lăcaşuri minunate în grădinile Edenului şi graţia nesfârşită a lui Dumnezeu. Aceasta este o bucurie fără seamăn.

74. O, profetule, luptă împotriva ipocriţilor şi necredincioşilor şi fii fără cruţare cu ei. Iadul le va fi lăcaş.

Istoria lumii in texte. Coord. B. Murgescu, Bucureşti: Ed. Teora, 1999,  131-132.

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Constituirea Ummei (Carta de la Yathrib – Ibn Ishaq)

”Si atunci, Apostolul Domnul a scris un document pentru musulmanii care veniseră în Medina şi noii convertiţi la dreapta credinţă, prin care a consfinţit pacea pe care aceştia aveau s-o facă cu evreii, precum şi un pact cu ei, prin care el le-a adeverit credinţa care l este averea. Si apoi a stabilit care le sunt îndatoririle şi obligaţiile la care vor trebui să i se supună. […] In numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurat. Acesta este un înscris al Profetului cu privire la relaţiile care trebuie să existe între credincioşi, musulmanii qurayshiţi şi cei din Yathrib (Medina), precum şi cei care i-au urmat şi s-au alăturat lor, lucrând împreună. Ei sunt o singură comunitate (umma) care exclude pe alţii […]

Un credincios nu se poate alia cu clientul altui musulman împotriva acestuia. […]

Un credincios nu poate să ucidă un alt credincios de dragul unui necredincios şi nici să-i dea unui necredincios ajutor ca să-i facă rău altui credincios. […]

Evreului care ne urmează îi vom da tot atâta ajutor şi sprijin cât i-am oferi unui dreptcredincios, atâta timp cât el nu este răuvoitor şi nu le dăm ajutor în acest fel duşmanilor lui.

Înţelegerea dintre credincioşi nu poate fi distrusă şi dreptcredincioşii nu pot face înţelegeri separate atunci când luptă în numele Domnului, cu excepţia cazurilor în care sunt îndreptăţiţi să procedeze astfel. […]

Nici un necredincios nu poate să le dea ajutor sau sprijin qurayshiţilor din Mecca sau nu va interveni în favoarea lor, în defavoarea unui credincios.[…]

Oricând vor apărea dispute sau neînţelegeri între cei care au consimţit la această înţelegere, pricina va fi rezolvată de Dumnezeu şi de Muhammad, care este Trimisul Domnului. Dumnezeu este chezaş acestui document.       ”

apud F.E. Peters, Mahomed şi originile Islamului, p. 193-194

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

3.       Începuturile predicii publice şi conflictul cu qurayshiţii (Coranul şi Ibn Ishaq)

”Aşa te-am trimis Noi la un popor, înaintea căruia au fost [alte] popoare, ca să le citeşti ceea ce ţi-am descoperit Noi, însă ei cred în cel îndurat. Spune: „El este Domnul meu şi nu este Dumnezeu afară de El. In El mă încred şi la El este întoarcerea mea.” - Coranul, sura 13:29

”Când Apostolul a prezentat deschis Islamul şi poruncile Domnului, poporul său nu s-a retras, nici nu s-a întors împotriva lui, cel puţin aşa am auzit eu, până când el a început să vorbească cu dispreţ despre zeii lor. Când el a făcut acest lucru, ei l-au primit ca pe o mare ofensă şi au hotărât unanim să-l trateze ca pe un vrăjmaş, exceptându-i pe cei pe care Domnul i-a protejat prin islam de un asemenea rău, dar care erau într-o minoritate neglijabilă. Abu Talib, unchiul său, l-a tratat pe Apostol cu blândeţe şi l-a protejat, Apostolul continuând să asculte poruncile Domnului, nimic neputându-l face să renunţe. […]

Când qurayshiţii au văzut că Muhammad nu cedează în faţa lor şi le face de ocară idolii şi că unchiul lui se poartă cu el cu blândeţe luându-i apărarea. unul dintre conducătorii lor a venit la el şi i-a spus: „Abu Talib … nepotul tău ne-a blestemat idolii, ne-a insultat credinţa şi şi-a râs de rânduiala vieţii noastre, şi i-a acuzat de păcate pe strămoşii noştri fie îl opreşti tu din aceste lucruri, fie ne dai nouă încuviinţarea să-l oprim noi înşine, pentru că tu eşti de-o potrivă cu noi în aceste lucruri şi noi o să te scăpăm de el.” Acesta le-a dat un răspuns care să-i împace şi ei au plecat.”

apud F.E. Peters, Mahomed şi originile Islamului, p. 131

Hegira (Ibn Ishaq)

”Când Dumnezeu le-a îngăduit să pornească la luptă împotriva duşmanilor lor şi când aceste seminţii din Medina s-au oferit să li se alăture întru islam şi să-i ajute pe fraţii lor musulmani să-şi găsească un adăpost printre ei, Profetul le-a poruncit tovarăşilor săi din Mecca să meargă la Medina şi să li se alăture credincioşilor de acolo. „Sunteţi acum fraţi întru Domnul şi veţi fi în siguranţă dacă veţi merge în casele lor.” Aşa că au plecat în grupuri, grupuri, iar Profetul a rămas în Mecca să aştepte ca Domnul să-i poruncească să plece la Medina […]

Când qurayshiţii au băgat de seamă că printre tovarăşii Profetului acum erau şi oameni din alte seminţii şi că o parte din oamenii lui migraseră şi că-şi găsiseră adăpost şi aliaţi care erau gata să le dea ajutor, ei s-au temut că şi Profetul urma să li se alăture cât de curând, mai ales că aflaseră că acesta se arăta hotărât să se lupte acum cu ei. […]

Când Profetul a hotărât că e timpul de plecare, a decis să-l ia cu dânsul şi pe Abu Bakr. Amândoi s-au furişat fără să- vadă nimeni printr-o fereastră din dosul casei şi s-au îndreptat spre o peşteră din munţii Thawr de lângă Mecca. Când s-au pus la adăpost, Abu Bakr l-a trimis pe fiul său Abdullah să meargă înapoi la Mecca şi să bage de seamă la tot ce se vorbea în cetate şi să se întoarcă noaptea să le aducă şi lor veştile de cu zi … Cei doi stătură ascunşi acolo timp de trei zile. Când qurayshiţii au aflat că Profetul dispăruse, au pus un preţ de o sută de cămile pe capul lui.”

apud F.E. Peters, Mahomed şi originile Islamului, p. 178-180

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Tradiţia – un exemplu din hadîth (Ibn Ishaq)

”La mine a ajuns următoare istorisire de la Abdullah ibn Mas’ud şi Abu Sa’id al-Khudri şi Aisha, soţia Profetului, şi Mu’awiya ibn Abi Sufayn şi al-Hasan ibn Abi’l Hasan al-Basri şi Ibn Shihab al-Zhuhri şi Qatada şi alţi tradiţionalişti şi Umn Hani bint Abi Talib. Sunt puse laolaltă în povestirea ce urmează, fiecare contribuind cu ceva ce i s-a povestit despre ceea ce i s-a întâmplat atunci când a fost luat în călătoria nocturnă.”

(apud F.E. Peters, Mahomed şi originile Islamului, p. 139)

Începuturile Revelaţiei

1.         Prima sură– o posibilitate

”Citeşte! In numele Domnului tău, care a făcut,

a făcut pe om din sânge închegat!

Citeşte! Căci Domnul tău e prea bun,

El este cel ce [ne-a] învăţat [să purtăm] condeiul,

 l-a învăţat pe om ceea ce n-a ştiut.”

Coranul, sura 96

2.         Ibn Ishaq despre începuturile Revelaţiei

”Wahb ibn Kaysan mi-a povestit că Ubayd i-a spus: In fiecare an, în timpul acelei luni, Apostolul se ruga în izolare şi dădea de mâncare tuturor săracilor care veneau la el. Când se încheia luna şi se reîntorcea din izolare, primul lucru pe care îl făcea înainte de a intra în casa sa era să meargă la Kaaba şi să o ocolească de şapte ori sau de câte ori îl mulţumea pe Domnul; apoi se întorcea la ai săi, până în anul în care Domnul l-a trimis, în luna Ramadanului, în care Domnul a hotărât asupra lui ceea ce graţia Lui a dorit. Apostolul s-a îndreptat spre Hira, cum era dorinţa lui şi familia l-a urmat.

In noaptea în care Domnul i-a dăruit misiunea şi, prin aceasta, a arătat milă robilor Săi, Gabriel i-a adus porunca Domnului. „El a venit la mine, spunea Apostolul Domnului, în timp ce dormeam, cu o cuvertură din brocart pe care stătea ceva scris şi mi-a zis: „Recită!” Am întrebat: „Ce trebuie să recit?” El m-a strâns cu ea atât de tare încât am crezut că era moartea; apoi mi-a dat drumul spunând „Recită!” Am întrebat: „Ce trebuie să recit?” M-a apăsat din nou cu ea astfel încât am crezut că era moartea; apoi mi-a dat drumul spunând „Recită!” Am întrebat: „Ce trebuie să recit?” M-a apăsat a treia oară astfel încât am crezut că e moartea spunând „Recită!” Am întrebat: „Ce trebuie atunci să recit?” –şi am spus asta numai pentru a scăpa de el, altfel el mi-ar fi făcut la fel. El a spus: [urmează sura 96]”

apud F.E. Peters, Mahomed şi originile Islamului, p. 142

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Abu-Bakr adună Coranul (Ibn Hanbal) 

”Abd-Allâh mi-a comunicat, ştiind de la tatăl său: Abu-Kâmil ne-a transmis, după Ibrâhîm b. Sa’d, zicând: Ibn Shilâb ne-a raportat, ştiind de la Zayd Ibn Thâbit care spunea:

După ce mulţi au fost ucişi în cursul luptelor de la Yamâama, Abu-Bakr m-a chemat. `Omar stătea alături de el. Abu-Bakr mi-a spus: „Zayd, fiu al lui Ibn Thâbit, tu eşti un tânăr inteligent şi deasupra oricăror bănuieli. Tu vei scrie inspiraţiile trimisului lui Dumnezeu. Studiază, deci, Coranul cu atenţie şi adună-l.” Jur pe Dumnezeu că dacă mi-ar fi cerut să car un munte nu mi-a fost atât de greu cât să adun Coranul aşa cum mi-a cerut. Le-am spus atunci: „Voi veţi face, deci, ceea ce trimisul lui Dumnezeu nu a făcut?! – Pe Dumnezeu, mi-a spus el, este ceea ce putem face mai bine.” Si el n-a încetat să revină asupra acestei însărcinări până ce Dumnezeu mi-a deschis inima, aşa cum o făcuse pentru Abu-Bakr şi `Omar.”

Omar şi apoi Othman adună Coranul (Ibn Abî-Dâwud şi Ibn Shabba)

”Omar a întrebat despre un verset din cartea lui Dumnezeu. I s-a răspuns că îl avea cineva, dar acesta fusese ucis în lupta de la Yamâma. „Noi  îi aparţinem lui Dumnezeu!,” a exclamat Omar. Si a poruncit să fie adunat Coranul. El a fost primul care l-a adunat într-un volum. […]

Omar Ibn al-Khattab a vrut să adune Coranul. El a rostit un discurs în faţa oamenilor, zicând: „Cel care a adunat de la trimisul lui Dumnezeu ceva din Coran, să ni-l aducă.” Or toate acestea fuseseră scrise pe frunze, pe crengi şi pe tulpini de palmier. Omar nu accepta nimic dacă nu fusese atestat de către doi martori. […]

In Irak, mai mulţi oameni îl întrebau pe unul dintre ei despre un verset, iar când acesta l-a recita, i s-a spus: „Eu recuz acest verset.” Acest fenomen s-a răspândit printre oamenii care aveau divergenţe în ce priveşte recitarea {Coranului]. I s-a vorbit despre acest lucru lui Othman ibn Affan. Acesta a poruncit să fie adunate codexurile şi le-a ars. Apoi a scris exemplare din propriul lui codex şi le-a difuzat în diverse garnizoane militare.”      

(apud Alfred-Louis de Prémare, Originile Islamului paginile 468-471, 487)

Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Unul dintre cele mai importante și influente personaje istorice de la începutul epocii medievale - și, de fapt, din istoria umanității – este Muhammad, întemeietorul religiei musulmane. În studierea unei figuri istorice de o asemenea amploare trebuie întotdeauna să ne întoarcem, în primul rând, la sursele primare și, pe cât posibil, contemporane; numai de aici putem alcătui o biografie corectă din punct de vedere istoric.

1. Problema izvoarelor - Adunarea versetelor coranice.

Alî colectează Coranul (Ibn Abî-Dâwud)

”După `Abd-Allâh care ştia de la Muhammad Ibn Ismâ’îl al-Ahmshî care aflase de la Ibn Fudayl, după Ash’ath care a aflat-o de la Muhammad Ibn Sîrîn:

Atunci când profetul a murit, `Alî a jurat că nu va mai îmbrăca mantaua, în afara zilei de vineri, înainte să fi adunat Coranul într-un codex. A făcut acest lucru. După o vreme, Abu-Bakr a trimis pe cineva la el şi acesta i-a răspuns: „Tată al lui Hasan, oare nu îţi convine că eu am fost desemnat ca şef?” – Nu, jur pe Dumnezeu, i-a răspuns el. Numai că eu am făcut jurământ să nu îmbrac mantaua în afara zilei de vineri.”

Musulmanii din Roamania

In ceea ce priveste studiile teologice cu menirea de a forma cadrele necesare bunei desfasurari a vietii religioase, ele au fost asigurate de seminarul teologic musulman, infiintat inca din anul 1610 la Babadag, cursurile desfasurindu-se aici pâna in anul 1901. Din anul 1901 seminarul musulman s-a mutat la Medgidia, unde a functionat fara intrerupere pina in anul 1967; din acest moment a incetat sa mai functioneze din lipsa de conditii. Dupa revolutie, in anul 1992, seminarul teologic musulman s-a reinfiintat, devenind Liceul Teologic Musulman si Pedagogic. A primit spre folosinta cladirea din Strada Romana nr. 2 din Medgidia. In prezent este cel mai important centru de cultura turca si islamica din Romania. Personalul clerical musulman este format din hatipi, imami, hagi, muezini. In prezent cultul musulman are 35 de imami si hagi. Baza materiala a cultului se realizeaza prin contributii benevole de la credinciosi, donatii si subventii acordate de stat, taxe pentru servicii religioase, taxe de vizitare a unor monumente istorice etc. Cultul musulman are in proprietate 108 cimitire.

Cultul musulman din Romania are bune relatii cu intreaga comunitate islamica internationala, atit bilaterale cit si multilaterale. Aceste relatii cuprind schimburi reciproce de delegatii, participari la intruniri si simpozioane pe diverse teme, organizari de pelerinaje anuale la Mecca etc. Credinciosii si deserventii cultului musulman contribuie si ei prin munca lor la dezvoltarea si prosperitatea Islamului.

Musulmanii din Roamania

Musulmanii din Romania

Unitatea de baza este comunitatea, care cuprinde pe toti credinciosii musulmani dintr-o localitate. Organul de conducere al ei il formeaza comitetul, compus din 5-9 membri alesi pe o perioada de 4 ani. Cei circa 70.000 de credinciosi musulmani turci, tatari, albanezi etc. din Romania traiesc grupati in circa 80 de comunitati religioase teritoriale, rurale si urbane. Marea lor majoritate se afla in judetele Constanta (85%) si Tulcea (12%), restul (3%) in diferite centre urbane ca: Bucuresti, Braila, Calarasi, Galati, Giurgiu, Turnu Severin si alte localitati. Lacasurile de rugaciune musulmane din Romania sunt in numar de 80 de geamii.

Ca lacasuri de cult, mai importante ar fi Moscheea si geamia "Hunchiar" din municipiul Constanta, geamia "Esma han Sultan" din Mangalia, care este totodata cea mai veche din tara, geamiile din Medgidia, Cernavoda, Harsova, Tulcea, Babadag, Macin si Isaccea; aceste lacasuri de cult enumerate mai sus sunt declarate monumente istorice. La acestea se adauga si cavourile "Gazi Ali Pasa" si al lui "Saru Saltik Dede" din Babadag. MOSCHEEA din Constanta (Str. Crangului nr. 1) - monument de arhitectura al orasului, principalul edificiu al cultului musulman, a fost construita de statul roman in anul 1910. Proiectul moscheei apartine marelui inventator roman ing. Gogu Constantinescu, iar executia arhitectului Victor Stefanescu. Edificiul este o imbinare armonioasa intre stilul egiptean-bizantin, cu unele motive arhitecturale romanesti, conceptie arhitecturala pe care nu o mai gasim la alte moschei din Dobrogea. In interior se gaseste covorul adus in anul 1965 din insula Ada-Kaleh, o donatie a sultanului Abdul Hamid (1876-1909), lucrat in celebrul centru de artizanat Hereke, din Turcia, cu o greutate de circa 490 kg si dimensiuni de 9 m × 16 m. Geamia "Hunchiar" (Bd. Tomis nr. 41) este o ctitorie a sultanului Abdul Aziz. Terminat prin 1869, edificiul a ocupat multa vreme o pozitie dominanta in zona. Are un stil arhitectonic maur. Minaretul, desi are numai 24 m inaltime, se impune prin proportionalitate, dominind cladirile inconjuratoare. Geamia este declarata monument istoric si de arhitectura.

                    Musulmanii din Romania

Musulmanii din Roamania

Musulmanii din Romania

In Romania isi desfasoara liber activitatea 15 culte religioase, recunoscute oficial, printre care si cultul musulman. Lor li se adauga un numar mare de asociatii religioase, atit independente, cit si in cadrul cultelor. O parte din asociatiile religioase actioneaza in cadrul si sub egida cultelor religioase recunoscute legal, altele isi desfasoara activitatea autonom de acestea. Alaturi de ceilalti cetateni, apartinind altor culte, credinciosii musulmani isi exercita liber cultul lor, conform marturisirii de credinta a invataturii Coranului.

Practica Islamului in Romania este legata de stabilirea, pe teritoriul Romaniei, inca din secolul al XIII-lea a populatiei turco-tatare. Comunitatile musulmane stabile s-au constituit pe teritoriul Romaniei abia in sec. XIV - XV, ca urmare a instaurarii suzeranitatii Portii Otomane asupra Principatelor Romane, dar ele s-au dezvoltat mai ales in Dobrogea si in unele localitati de-a lungul Dunarii. Activitatea religioasa a musulmanilor in Romania este condusa de un muftiu, cu resedinta in municipiul Constanta. Muftiul este ales prin vot secret din randul clericilor de catre Sura Islam. Alegerea este ulterior confirmata printr-un decret semnat de presedintele Romaniei. Pe linga muftiat functioneaza si un Colegiu Sinodal, numit Sura Islam, compus din 23 membri, care se intrunesc periodic pentru rezolvarea unor probleme administrative si disciplinare ale cultului.

Bibliografie

- Coranul

- Google imagini

-Wikipedia

-Youtube

Curiozitati

Ce mai cred musulmanii ? 

Un musulman va poate spune ca are un înger păzitor bun pe un umăr şi un alt înger păzitor rău, pe celălalt umăr. El crede că daca va ajunge în rai va fi judecat, iar daca faptele sale bune vor cântării mai mult decât cele rele, va intra într-un fel de purgatoriu şi după aceea în rai. Unele dintre principiile de credinţă ale islamului sunt similare cu cele creştine. Musulmanii cred într-un singur Dumnezeu, precum si în îngeri buni si îngeri rai. Ei cred de asemenea în prooroci; toţi musulmanii cred că a existat Adam si Eva, Moise, David, Avraam şi chiar Isus, dar cred ca proorocul lor este Mohamed, cel care le-a descoperit islamismul. 

Ce trebuie sa faca un musulman?

Intai, ar trebui sa-l iubeasca pe Profet (s.a.s.) foarte mult. Aceasta poate fi facuta direct, invatand despre viata sa. Este esential sa traiesti cu amintirea constanta a exemplului sau si sa incerci sa-l urmezi in viata ta. In al doilea rand, aminteste-ti ca ai o misiune in a face Pamantul sa renasca, de aceea cauta terenul favorabil prin intermediul caruia iti poti indeplini datoria si foloseste ceea ce sti pentru a servi acestei misiuni.

Ce trebuie sa faca un ne-musulman ?

Sa demonstreze ca poate sa puna deoparte prejudecatile pe care frica irationala si propaganda negativa a mass-media fata de tot ce provine din lumea islamica sau araba - le-au sedimentat folosind mecanisme rafinate de manipulare pe scara larga.

Cei cinci stâlpi ai credinţei:

Mărturisirea că nu este alt Dumnezeu afară de Dumnezeu (Alah) şi că Mahomed este trimisul (profetul) Său.

Rugăciunea care premergându-i spălarea, se împlineşte de cinci ori pe zi, cu faţa spre Mekka, şi constă din formule anumite, din citate din Coran, şi din închinări ale corpului. Aceste rugăciuni trebuie sa fie scurte, sa dureze în medie de 2 minute şi să fie spuse pe din afară. 

Postul în luna Ramdân zilnic de la răsăritul soarelui până la apus cu abstinenţă totală de la mâncare şi băutură, pe care trebuie sa îl facă musulmanul pentru a intra în rai. Este diferit de postul creştin prin aceea că durează o luna de zile, şi se ţine de la răsăritul până la apusul soarelui (după care începe petrecerea!). În tot acest timp, musulmanului nu trebuie ăa îi intre nimic în stomac, solidarizându-se astfel cu săracii lumii. De asemenea, credinciosul nu trebuie sa comită nici un act imoral în timpul postului; în caz contrar, postul este fără rost. 

Milostenia care este un bir din a patru-zecea parte a veniturilor putând fii plătit în bani sau în natură, majoritatea preferă să dea banii direct cerşetorilor de pe străzi. 

Peregrinajul la Kaaba în luna Zul-Higjgja, pe care are să-l împlinească fiecare moslem (credincios) măcar o dată în viaţa sa.

Se pare ca exista o a şasea cerinţă, ,,jihadul”, care literal înseamnă “exercitarea forţei pentru Dumnezeu”. ,,Jihadul” poate fi realizat de către musulman prin scrierea unei cărţi despre islamism, prin mărturisirea credinţei fata de alţii, sau în mod fizic, prin lupta pentru cauza islamului. Singura siguranţă pe care o are musulmanul cu privire la soarta veşnică a sufletului este ,,moartea prin jihad”; numai astfel i se garantează ca va primi cheile raiului.

Citate

•“Zambetul adresat fratelui tau este milostenie”.

•“Vorba buna este milostenie”.

• „Faptele cele mai iubite de Allah sunt acelea făcute constant, chiar dacă sunt mărunte.”

•„Când te ridici să îţi împlineşti rugăciunea, roagă-te ca şi cum ar fi ultima ta rugăciune; nu spune un cuvânt pentru care va trebui să-ţi ceri scuze a doua zi şi nu îţi pune speranţe în ceea se află în mâinile oamenilor.”

•«Credincios nu este acela care mănâncă până se satură în timp ce vecinul de lângă el este flămând.»”

•„Mâncarea pentru două persoane este suficientă pentru trei, iar mâncarea pentru trei persoane este suficientă pentru patru.”

•„Cel mai bun dinar pe care îl cheltuieşte un om este acela cheltuit cu familia sa, dinarul cheltuit pentru animalul pe care îl călăreşte pe calea lui Allah şi dinarul cheltuit cu companionii săi pe calea lui Allah.”

Citate celebre despre profetul Mohamed

"Nimeni nu poate inca sa faca un pas inainte fata de principiile Maritului Mohammed. Noi natiunile europene, cu toate posibilitatile unei mari civilizatii, suntem inca la prima treapta a scarii pe a carei ultima treapta a ajuns Maritul Mohamed."

-Johann Wolfgang von Goethe

"Filosof, predicator, mesager, initiator de legi, biruitor in idei, cel care a insufletit credintele rationale si o religie ce nu permite simboluri, Maritul Muhammed este fondatorul a 20 de imperii continentale. Luand in considerare toate standardele maretiei omului, putem sa ne intrebam: exista oare un om mai mare ca El?"

-Lamartine

"Eu am cercetat viata Maritului Muhammed in toate aspectele sale...In zilele noastre, cand probleme omenirii, acumulandu-se una peste alta, au devenit de nerezolvat, avem nevoie de Maritul Muhammed mai mult ca niciodata. Daca s-ar mai fi aflat printre noi, ar fi rezolvat toate aceastea tot atat de usor precum sorbitul unei cesti de cafea."

-George Bernard Shaw

"Eu sustin faptul ca Maritul Muhammed este o valoare deosebita. Este departe posibilitatea de a fi creat un al doilea asemanator grup de catre Creator. Sunt strist  ca nu m-am aflat in aceeasi epoca cu Tine, o, Muhammed!"

-Otto von Bismarck

"Mohamed era un om mare: a format mari oameni ce pot fi exemple de virute si desavarsire. Era un initiator de legi intelepte, un conducator drept, un profet singular. A realizat o revolutie pe care omenirea nu a mai vazut-o pana atunci."

-Voltaire

Zargidava

Revista de istorie

II

Cuprins:

           V.Parvan-120 de ani de la nastere

Alexandru Zub,Parvan: nelinisti escatologice|(note de lectura).....5

Ioan Mitrea,Perenitatea ideilor lui V.Parvan privind istoria geto-dacilor si etnogeneza romanilor.....................................................13

Istoria Romanilor

Ioan Murariu,Organizarea administrativ-teritoriala a tinuturilor Iasi, Carligatura, Suceava si Campulung-Suceava (sec. XVIII-XIX)...............................................................................................25

Mihai Vasiliu,Liberalismul politic in Roamania pana la Marea Unire (1).........................................................................................37

Liviu Bratescu,Politica militara a guvernelor liberale(1867-1868, 1876-1888)......................................................................................49

Jean Ciuta,Gheorghe I. Bratianu. Fisa biografica-politica(50 de ani de la moarte)...................................................................................57
Eduard Palea,Problema nationala in viziunea partidelor istorice: Partidul National-Liberal si Partidul National-Taranesc.................61
Ion Agrigoroaiei,Masuri referitoare la modernizarea structurilor si organismelor econimice din Romania 1933-1940...........................67
Andrei Lucaci,Grigore Gafencu si formula de securitate intitulara "Blocul Neutrilor"...........................................................................79
Gheorghe Buzatu,Conumistii de la Bucurestila"judecata" Moscovei (1953)..............................................................................................91

Istoria universala

Livia Liliana Sibisteanu,Simboluri sacre ale corpului uman.......101

Adriana Leahu,Prelimilariile conferintei coloniale de la Berlin (15 noiembrie 1884-26 februarie 1885). Efemera antanta franco-germana........................................................................................115

Gabriel Leahu,Un moment al confundarilor coloniale pentru Sudanul Nilotic: tratatul anglo-congolez din 12 mai 1894. Ecouri diplomatice romanesti...................................................................121

Viorel Cruceanu,Politici coloniale in Africa Neagra...................149

Didactica si istoria invatamantului

Constantin Leonte, 420 de ani de la tiparirea Paliei de la 

Orastie ..........................................................................................157

Petru Heisu,Dimensiunea religioasa a educatiei..........................163

Note si recenzii

Studii si articole de istorie,LXVIII,2002(Elena Artimon).........167
Camil Mureseanu,In templul lui Ianus.Studii si ganduri despre trecut si viitor(Viorel Cruceanu)................................................170
N.Adaniloaie,Invatatorii-luminatori ai stelelor(1848-1918)(Elena Artimon)......................................................................................173