Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Abu-Bakr adună Coranul (Ibn Hanbal) 

”Abd-Allâh mi-a comunicat, ştiind de la tatăl său: Abu-Kâmil ne-a transmis, după Ibrâhîm b. Sa’d, zicând: Ibn Shilâb ne-a raportat, ştiind de la Zayd Ibn Thâbit care spunea:

După ce mulţi au fost ucişi în cursul luptelor de la Yamâama, Abu-Bakr m-a chemat. `Omar stătea alături de el. Abu-Bakr mi-a spus: „Zayd, fiu al lui Ibn Thâbit, tu eşti un tânăr inteligent şi deasupra oricăror bănuieli. Tu vei scrie inspiraţiile trimisului lui Dumnezeu. Studiază, deci, Coranul cu atenţie şi adună-l.” Jur pe Dumnezeu că dacă mi-ar fi cerut să car un munte nu mi-a fost atât de greu cât să adun Coranul aşa cum mi-a cerut. Le-am spus atunci: „Voi veţi face, deci, ceea ce trimisul lui Dumnezeu nu a făcut?! – Pe Dumnezeu, mi-a spus el, este ceea ce putem face mai bine.” Si el n-a încetat să revină asupra acestei însărcinări până ce Dumnezeu mi-a deschis inima, aşa cum o făcuse pentru Abu-Bakr şi `Omar.”

Omar şi apoi Othman adună Coranul (Ibn Abî-Dâwud şi Ibn Shabba)

”Omar a întrebat despre un verset din cartea lui Dumnezeu. I s-a răspuns că îl avea cineva, dar acesta fusese ucis în lupta de la Yamâma. „Noi  îi aparţinem lui Dumnezeu!,” a exclamat Omar. Si a poruncit să fie adunat Coranul. El a fost primul care l-a adunat într-un volum. […]

Omar Ibn al-Khattab a vrut să adune Coranul. El a rostit un discurs în faţa oamenilor, zicând: „Cel care a adunat de la trimisul lui Dumnezeu ceva din Coran, să ni-l aducă.” Or toate acestea fuseseră scrise pe frunze, pe crengi şi pe tulpini de palmier. Omar nu accepta nimic dacă nu fusese atestat de către doi martori. […]

In Irak, mai mulţi oameni îl întrebau pe unul dintre ei despre un verset, iar când acesta l-a recita, i s-a spus: „Eu recuz acest verset.” Acest fenomen s-a răspândit printre oamenii care aveau divergenţe în ce priveşte recitarea {Coranului]. I s-a vorbit despre acest lucru lui Othman ibn Affan. Acesta a poruncit să fie adunate codexurile şi le-a ars. Apoi a scris exemplare din propriul lui codex şi le-a difuzat în diverse garnizoane militare.”      

(apud Alfred-Louis de Prémare, Originile Islamului paginile 468-471, 487)