Ce spun sursele despre întemeietorul Islamului?

Întoarcerea lui Muhammad la Mecca (Ibn Ishaq).

”Trimisul poruncise pregătiri pentru o incursiune în scop de prădare, iar Abu Bakr tocmai venise să-şi vadă fata (care era şi soţia lui Muhammad) Aisha în timp ce ea îi muta unele din lucrurile Apostolului. El a întrebat-o dacă Trimisul îi poruncise să pregătească totul, iar ea i-a confirmat zicându-i că ar face bine să procedeze şi el la fel. Totuşi, ea i-a spus că nu ştie unde merg trupele. Mai târziu Muhammad i-a informat pe oameni că el era în drum spre Mecca şi le-a ordonat să înceapă şi ei pregătirile. El a spus: „O, Doamne, ia-le urechile şi ochii qurayshiţilor astfel încât să-i luăm prin surprindere pe pământul lor,” iar oamenii s-au pregătit de noua incursiune. […]

După ce mulţimea s-a potolit, Trimisul Domnului a intrat în Mecca şi s-a dus direct la altar, pe care l-a înconjurat de şapte ori călare pe cămila sa, atingând Piatra Neagră cu toiagul pe care-l avea în mână. După ce a făcut acest lucru, el i-a poruncit lui Uthman ibn Talha să-i înmâneze cheile de la Kaaba şi, după ce a deschis uşa, a intrat. […] Profetul a intrat în Mecca în ziua biruinţei şi a găsit acolo 360 de idoli pe care Iblis (sau Satana) îi întărise cu plumb. Trimisul Domnului s-a dus lângă ei, aţintindu-i cu toiagul, a spus: „Adevărul a ieşit la lumină, iar neadevărul s-a sfârşit” (Coranul 17:81). Apoi a arătat cu toiagul înspre ei şi idolii au căzut unul peste altul şi s-au sfărâmat. […]

Pentru a-şi hotărî atitudinea faţă de islam, arabii aşteptau să vadă ce s-a întâmplat cu neamul qurayshiţilor şi cu Apostolul. Pentru că qurayshiţii erau conducătorii şi călăuzitorii oamenilor, poporul sfântului templu (din Mecca) şi adevăratul neam al lui Ismael, fiu al lui Avraam; iar arabii cei puternici nu contestau asta. Qurayshiţii erau cei care declaraseră război Trimisului şi i se împotriviseră lui. Când Mecca a fost ocupată, iar qurayshiţii deveniseră supuşii lui, şi el îi îngenunchease în faţa islamului, iar arabii au ştiut că nu pot lupta împotriva Trimisului şi nici nu pot să-i arate duşmănie, ei au intrat în religia Domnului „în grămezi,” după cum spune Domnul, venind către el din toate direcţiile […]”

 apud F.E. Peters, Mahomed şi originile Islamului, p. 226.